Rodica Strașnîi: ”Cel mai bun susţinător al meu sunt eu.”

Dacă vă întrebați cum vin pofta de viață și succesul la unii oameni, pot să vă răspund ferm că acestea vin prin continuarea realizării scopurilor propuse în pofida obstacolelor întâmpinate. Povestea Rodicăi Strașnîi este dovada acestei afirmații. Pentru ea perseverența a însemnat puterea viitorului. Tot efortul și energia acesteia s-au canalizat într-un singur sens în momentul în care și-a ales profesia și așa a ajuns la atingerea obiectivelor.
Vă invit să citiți interviul cu tânăra designer modelier de încălțăminte, Rodica Strașnîi.

Salut Rodica, povestește-mi puțin despre tine.
Când ai înțeles că o carieră de modelier-designer este potrivită pentru tine?
De mică eram pasionată de creaţie însă niciodată nu m-am gândit că voi fi designer modelier de încălţăminte. Aceasta a fost o decizie luată la universitate. Iniţial mă gîndeam să aleg între două facultăți: arhitectură şi design de îmbracăminte, însă pentru a aplica la aceste două facultăți trebuia să pot să desenez, adică să fi absolvit cel puțin şcoala de pictură. Iar eu nu am făcut școala de pictură , respectiv am mers la industria uşoară specialitatea ingineria produselor textile şi din piele.

De ce ai ales să lucrezi cu proiectarea încălțămintei? Sau faci și alte obiecte sau accesorii?
Am decis să proiectez încălţăminte fiindcă trebuia să aleg între ţesături şi piele iar eu gândeam în felul următor – un proiectant de îmbracăminte trebuie să poată să coase, iar mie nu prea îmi place să lucrez la maşina de cusut. În Republica Moldova, puțini specialiști folosesc softuri de proiectare a îmbracămintei, în mare parte fac şabloane direct pe hîrtie, iarăşi un dezavantaj pentru mine. Ceea ce ţine de proiectarea încălţămintei eram sigură că dacă voi învaţa bine voi ajunge proiectant şi nu va trebui să încep cu operaţii minuscule, care se întîlnesc la o întreprindere de producere. Aşa că în timpul cînd îmi apăram teza de licenţă am fost observată de un reprezentant al fabricii de încălţăminte Cristina , care ulterior  m-a invitat la un interviu, după care am primit şi postul de lucru.
Din lipsă de timp, rareori meşteresc şi alte obiecte, dar nu neg faptul că iubesc să creez lucruri de mână atunci cînd am o motivaţie destul de mare.

Vreau să aflu mai multe detalii despre procesul de lucru în care te implici zilnic în calitate de modelier designer.
Să fii modelier designer nu e deloc uşor, în special unul de încălţăminte, unde fiecare milimetru contează.
Ca designer modelier nu doar desenez modelul ci îl proiectez pe calapodul ales după care introduc în calculator modelul şi efectuez detalierea elementelor, ulterior transmit la maşinile de croit semiautomat.
În calitate de modelier răspund de tiparul croit începînd cu prelucrarea reperelor şi finisînd cu înmînarea semifabricatului muncitorilor care îl vor trage pe calapod. Evident eu nu îl cos. Veghez orice proces şi notez dacă e cazul, greşelile apărute, ca ulterior să fie înlăturate.
După ce perechea de încălţăminte e finisată, se efectuează un consiliu artistic şi se decide soarta acesteia. Efectuăm în serie sau nu.
Dacă modelul este ales, atunci iarăşi eu efectuez gradarea acestuia, de exemplu gama de mărime de la 39-45. După ce am efectuat în calculator procedura de gradare, iarăşi transmit maşinii de croit pentru a se tăia fiecare reper din fiecare mărime, pe carton. Aşa apar şabloanele de încălţăminte. Eu verific fiecare reper, inclusiv asamblez reperele între ele şi  verific dacă nu am comis nici o greşeala în timpul gradării. Dacă totul este bine atunci iscălesc fiecare reper în parte cu numărul modelului, mărimea acestuia şi modul de prelucrare a marginilor.
Fiecărui model gradat îi efectuez paşaportul tehnic, după care îl dau în lucru pentru a fi croit în serie.
Procesul de creare-asamblare a unei perechi de încălţăminte este unul foarte complex şi minuţios. Dacă ai comis o eroare, atunci cînd se croieşte o serie de 300-500 perechi, greşeala se transformă într-o problemă destul de mare.

Cu ce materiale îți place să lucrezi cel mai mult?
În cazul încălţămintei lucrez în mare parte cu piele naturală. Însă dacă nu vorbim de încălţăminte, îmi place să lucrez cu orice material, fie acesta dantelă, flori artificiale, mărgele, ţesături şi multe altele. Cred că ar trebui să mă implic mai mult în trendul acesta de handmade fiindcă mă atrage.

Tu porți produsele create de tine? Dar de alți designeri autohtoni?
Da, port produse create de mine şi aş purta şi mai mult dacă politica fabricii în care activez ar fi alta.
Ce ţine de designeri autohtoni, din păcate nu prea mă pot lăuda cu multe piese. Am foarte puține articole. Cred că ar trebui să susţin mai mult designerii noştri moldoveni.

Care culoare prevalează în garderoba ta și de ce?
Negru. Este culoarea care mă defineşte şi îmi place cel mai mult. Negru e clasic, niciodată nu se demodează, întotdeauna arăt bine în negru şi niciodată nu dau greş când optez pentru această culoare. Am şi alte culori care îmi plac mult precum maro şi bordo, care la fel mă caracterizează.

Dacă ai avea posibilitatea să te întorci cu 7 ani în urmă, ce ți-ai dori să schimbi. Ce ai alege să faci altfel decât ai făcut? Ai alege o altă facultate? De ce?
Dacă m-aş întoarce cu 7 ani în urmă şi cu experiențele pe care le-am acumulat pînă acum multe aş schimba în viaţa mea, însă învăţ să nu am regrete.
Ce ţine de facultate, nu ştiu ce sa-ţi răspund fiindcă mie îmi place ceea ce fac, pur şi simplu vreau să fac şi alte lucruri, nu doar încălţăminte şi mi-aș dori să mă descopăr și în alte domenii de activitate.

Cine este cel mai bun prieten și susținător al tău?
Cel mai bun susţinător al meu sunt eu, dar oamenii care mă îcurajează sunt mama şi fratele. În mare parte sunt datoare lor pentru meritele mele şi posibilităţile pe care le am.

Ce planuri ai de viitor? Ți-ai dori să realizezi propria colecție? Unde ai vrea să aibă loc și ce stil ai aborda?
Nu pot divulga planurile mele de viitor fiindcă sunt multe în diferite direcţii şi nu ştiu singură cum să mă isprăvesc cu dorinţele mele sau cum se vor desfășura pe parcurs.
Mi-aş dori să realizez o colecţie, dar nu de încălţăminte. Am două viziuni, una de lenjerie intimă pentru femei şi alta de genţi pentru femei. Ar fi minunat să le pot prezenta  la Paris, Milano şi New Work. 🙂
Pentru lenjerie intimă aş aborda un stil sexy-rafinat cu multă dantelă transparentă.
Ce ţine de genţi aş implementa un stil mai neordinar unde genţile emit aparate de fotografiat, telefoane, obiecte casnice, like a cartoon.

Care este locul în care te simți cel mai bine?
Locul în care mă simt cel mai bine este patul. De el mi-e dor permanent. Acasă mă simt cel mai bine.

Unde creezi de obicei? De unde te inspiri?
Creez la serviciu, fiindcă în mare parte a zilei mă aflu acolo, dar cînd îmi vine mie dorul de a mai meşteri ceva, acasă e locul cel mai potrivit. Mă inspir mai mult de pe internet, fiindcă asta e sursa cea mai bogată de idei.

Ce crezi că face o casă să fie acasă pentru tine?
Mama face o casă să fie acasă pentru mine. Este unicul om în care am cea mai mare încredere respectiv, alături de cine îmi găsesc liniştea sufletească.

Îți place să faci lucruri de mână sau să porți lucruri de mână? Ce anume?
Îmi place să fac lucruri de mână însă nu şi să le port. Fac foarte rar ceva fiindcă nu dispun de timp. Însă în colectivul nostru de modelieri obișnuim să facem lucruri de mână pentru decorarea cabinetului la zile de naştere de exemplu sau pentru Mărțișor.

Îți place să citești? Ce carte te-a impresionat și de ce?
Nu prea îmi place să citesc cărţi. Cred că acesta asta e un neajuns al meu. Îmi place mult mai mult să vizionez lecţii de fotografie şi photoshop.
Totuși am citit recent cartea  ”Începe cu ce nu-ţi place” de Brian Tracy dar nu m-a impresionat. Eu optez mai mult pentru practică decât teorie.

Ce gând ai vrea să transmiți acum celor care au citit acest interviu?
Nu mă judecaţi pentru răspunsurile mele. Și da! Prindeți un gând senin şi pozitiv de la mine. Nu uitați că unicul om care vă poate încuraja să faceți ceea ce iubiți sunteți voi înșivă.

Rodica a împărțit cu noi secretele creării unor ciupici de casă, că tot vine sezonul rece.
Urmăriți tiparul și tutorialul de mai jos.

Pentru a realiza o pereche de ciupici de camera, foarte simpli avem nevoie de tiparul mărimii dorite, blană artificială, foarfece, ac şi aţă.
În cazul dat vă prezint tehnologia de asamblare a unei perechi de ciupici de cameră, mărimea 38, din blană artificială.

Urmăriți tiparele de mai jos.

Ordinea operaţiilor.
Decuparea reperelor din blană conform şabloanelor.

Asamblarea carâmbului exterior cu cel interior la spate prin prima cusătură . Reperele se pun cap la cap cu partea blănoasă în exterior.
Asamblăm partea anterioară a carâmbilor prin a 2-a cusătură
Asamblăm branţul cu carâmbii deja montaţi. Pe şablon se evidenţiază cute de mijloc care reprezintă începutul cusăturii. Branţul se poziţionează cu blana în exterior şi începem a coase cu vârful branţului şi mijlocul dintre carimbii deja asamblați.

În final obţinem semiperechea ciupicului. Întoarcem pe faţă produsul.

Spor la treabă!

Îți mulțumesc foarte mult Rodica pentru timpul acordat. Îți doresc împlinirea tuturor dorințelor, și aștept cu mare nerăbdare noile tale lucrări la o expoziție de succes.

Te invit să vizitezi blogul Rodicăi. Și să te abonezi la Kreativ Løve pe facebook. Mulțumesc.